Database release:
SDF
NATURA 2000 - STANDARD DATA FORM

For Special Protection Areas (SPA),
Proposed Sites for Community Importance (pSCI),
Sites of Community Importance (SCI) and
for Special Areas of Conservation (SAC)

TABLE OF CONTENTS

1. SITE IDENTIFICATION

Back to top

1.1 Type

B

1.2 Site code

ROSCI0229

1.3 Site name

Siriu

1.4 First Compilation date

2006-12

1.5 Update date

2019-10

1.6 Respondent:

Name/Organisation:Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor
Address:               
Email:john.smaranda@mmediu.ro

1.7 Site indication and designation / classification dates

Date site proposed as SCI:2007-12
Date site confirmed as SCI:2009-02
Date site designated as SAC: No data
National legal reference of SAC designation: No data

2. SITE LOCATION

Back to top

2.1 Site-centre location [decimal degrees]:

Longitude:26.155161
Latitude:45.519089

2.2 Area [ha]

6242.2000

2.3 Marine area [%]

0.0000

2.4 Sitelength [km]:

0.00

2.5 Administrative region code and name

NUTS level 2 code Region Name
RO22Sud-Est
RO12Centru

2.6 Biogeographical Region(s)

Alpine (100.00 %)

3. ECOLOGICAL INFORMATION

Back to top

3.1 Habitat types present on the site and assessment for them

Annex I Habitat types Site assessment
Code PF NP Cover [ha] Cave [number] Data quality A|B|C|D A|B|C
      RepresentativityRelative SurfaceConservationGlobal
3230  info      0.00       
4060  info      0.00 
6430  info      0.00 
7110  info      0.00 
9110  info      0.00 
9130  info      0.00 
9180  info      0.00       
91E0  info      0.00 
91V0  info      0.00 
9410  info      0.00 
  • PF: for the habitat types that can have a non-priority as well as a priority form (6210, 7130, 9430) enter "X" in the column PF to indicate the priority form.
  • NP: in case that a habitat type no longer exists in the site enter: x (optional)
  • Cover: decimal values can be entered
  • Caves: for habitat types 8310, 8330 (caves) enter the number of caves if estimated surface is not available.
  • Data quality: G = 'Good' (e.g. based on surveys); M = 'Moderate' (e.g. based on partial data with some extrapolation); P = 'Poor' (e.g. rough estimation)

3.2 Species referred to in Article 4 of Directive 2009/147/EC and listed in Annex II of Directive 92/43/EEC and site evaluation for them

Species Population in the site Site assessment
G Code Scientific Name S NP T Size Unit Cat. D.qual. A|B|C|D A|B|C
      MinMax  Pop.Con.Iso.Glo.
M1308Barbastella barbastellus             
F6964Barbus meridionalis all others          DD 
A1193Bombina variegata           
P4070Campanula serrata           
M1352Canis lupus           
F6965Cottus gobio all others          DD 
M1355Lutra lutra            G  
M1361Lynx lynx    10  15   
A1166Triturus cristatus                 
M1354Ursus arctos           
  • Group: A = Amphibians, B = Birds, F = Fish, I = Invertebrates, M = Mammals, P = Plants, R = Reptiles
  • S: in case that the data on species are sensitive and therefore have to be blocked for any public access enter: yes
  • NP: in case that a species is no longer present in the site enter: x (optional)
  • Type: p = permanent, r = reproducing, c = concentration, w = wintering (for plant and non-migratory species use permanent)
  • Unit: i = individuals, p = pairs or other units according to the Standard list of population units and codes in accordance with Article 12 and 17 reporting (see reference portal)
  • Abundance categories (Cat.): C = common, R = rare, V = very rare, P = present - to fill if data are deficient (DD) or in addition to population size information
  • Data quality: G = 'Good' (e.g. based on surveys); M = 'Moderate' (e.g. based on partial data with some extrapolation); P = 'Poor' (e.g. rough estimation); VP = 'Very poor' (use this category only, if not even a rough estimation of the population size can be made, in this case the fields for population size can remain empty, but the field "Abundance categories" has to be filled in)

3.3 Other important species of flora and fauna (optional)

Species

Population in the site

Motivation

Group CODE Scientific Name S NP Size Unit Cat. Species Annex Other categories
     MinMax C|R|V|PIVVABCD
Achillea pannonica                   
Alyssum murale                   
Amaranthus blitoides                   
Arctostaphylos uva-ursi                   
Artemisia annua                   
Artemisia austriaca                   
Asperula cynanchica                   
Barbatula barbatula                   
Botrychium lunaria                   
Brassica juncea                   
Bryonia alba                   
Campanula carpatica                   
2644Capreolus capreolus                   
Cardaria draba                   
Carex appropinquata                   
Carex atrata                   
Carex pediformis                   
Cephalanthera longifolia                   
2645Cervus elaphus                   
Colchicum autumnale                   
Conioselinum tataricum                   
Consolida regalis                   
Corallorhiza trifida                   
Cornus mas                   
Crocus banaticus                   
Cynodon dactylon                   
Dactylorhiza cordigera                   
Dactylorhiza maculata                   
Dactylorhiza sambucina                   
Dianthus carthusianorum                   
Dianthus giganteus                   
Dianthus spiculifolius                   
Digitalis grandiflora                   
Drosera rotundifolia                   
Empetrum nigrum ssp. hermaphroditum                   
Ena montana                   
1866Galanthus nivalis                   
1657Gentiana lutea                   
Gentiana utriculosa                   
Geranium sanguineum                   
Gladiolus imbricatus                   
Heliotropium europaeum                   
1026Helix pomatia                   
Hordelymus europaeus                   
1203Hyla arborea                   
Inula salicina                   
Juncus alpinus                   
Juncus thomasii                   
Lembotropis nigricans                   
Lepidium ruderale                   
Ligularia glauca                   
Ligustrum vulgare                   
Listera ovata                   
Lunaria rediviva                   
2630Martes foina                   
1357Martes martes                   
Menyanthes trifoliata                   
Mercurialis perennis                   
Monotropa hypopitys                   
2634Mustela nivalis                   
Myosotis scorpioides                   
Myricaria germanica                   
Nigritella nigra                   
Nigritella nigra ssp. rubra                   
Onobrychis viciifolia                   
Phoxinus phoxinus                   
Phyteuma orbiculare                   
Poa remota                   
Prunella laciniata                   
1213Rana temporaria                   
Rhododendron myrtifolium                   
Ribes alpinum                   
Rosa pimpinellifolia                   
Rubus sulcatus                   
1369Rupicapra rupicapra                   
Salmo trutta fario                   
Salvia pratensis                   
Sclerochloa dura                   
Silene nutans ssp. dubia                   
Sisymbrium orientale                   
Spergularia rubra                   
Sus scrofa                   
Taxus baccata                   
Thalictrum foetidum                   
Thymus comosus                   
Triglochin palustris                   
Trigonella procumbens                   
Trollius europaeus                   
Vaccinium uliginosum                   
Veronica prostrata                   
Vicia sylvatica                   
2473Vipera berus                   
Vulpes vulpes                   
  • Group: A = Amphibians, B = Birds, F = Fish, Fu = Fungi, I = Invertebrates, L = Lichens, M = Mammals, P = Plants, R = Reptiles
  • CODE: for Birds, Annex IV and V species the code as provided in the reference portal should be used in addition to the scientific name
  • S: in case that the data on species are sensitive and therefore have to be blocked for any public access enter: yes
  • NP: in case that a species is no longer present in the site enter: x (optional)
  • Unit: i = individuals, p = pairs or other units according to the standard list of population units and codes in accordance with Article 12 and 17 reporting, (see reference portal)
  • Cat.: Abundance categories: C = common, R = rare, V = very rare, P = present
  • Motivation categories: IV, V: Annex Species (Habitats Directive), A: National Red List data; B: Endemics; C: International Conventions; D: other reasons

4. SITE DESCRIPTION

Back to top

4.1 General site character

Habitat class % Cover
N0912.10
N147.99
N1624.17
N174.77
N1945.40
N265.56

Total Habitat Cover

99.99

Other Site Characteristics

Munii Siriu reprezinta un masiv muntos în sud-estul Carpailor Orientali (Carpaii de Curbura), în grupa Munilor Buzaului, cuprins între cursurile superioare ale râurilor Buzau la est i Bâsca Chiojdului la vest, având orientare generala nord-vest – sud-est. In sens restrâns, Munii Siriu sunt cuprini între vaile Buzaului la est, Crasnei la nord, Siriului Mic în sud-vest i Siriului Mare în sud, dominând unitaile muntoase cu altitudini mai mici din jur: Munii Intorsurii la nord, Munii Tataru în vest, Munii Zmeuret-Munteanu în sud – sud-est i Podu Calului în vest. Munii Siriu sunt alcatuii din gresii dure (“gresia de Siriu”), isturi i marne cretacice. Versanii cu panta mare i abrupturi salbatice au la baza trene de grohotiuri, iar în sud i sud-est sunt afectai de frecvente alunecari de teren. Pe platourile din partea de vest a Vîrfului Malîia sunt prezente o serie de lacuri nivale. Altitudinea maxima, de 1662 m, este atinsa în Vîrful Malîia. Vîrful Siriu, vârf situate în partea de nord a Munilor Siriu care are forma de cupola i este cunoscut i sub numele de Bocârnea, are o altitudine de 1657 m. Sub aspect petrografic, Masivul Siriu este alcatuit din bancuri groase de gresii, care adesea trec în microconglomerate. În partea de est apare i o fâie de depozite oligocene, constituita din alternane de gresii, marne, disodile i menilite. Aceasta formaiune grosiera, de culoare cenuie, care alcatuiete principalele culmi ale acestor muni a fost denumita de geologul I. Popescu Voiteti „gresia de Siriu” dat fiind desfaurarea ei în acest masiv. Privit din orice parte, apare ca un masiv bine individualizat, înconjurat de zone mai joase. O mare parte din masiv este reprezentata de un sinclinal suspendat cu flancul estic faliat i dispus în cel puin doua trepte, al carui ax se desfaoara în lungul vailor Malîia i Urlatoarea. Flancul vestic da natere la abruptul dintre vaile Crasna i Siriu Mare, fiind alcatuit din gresii dure; numai în partea estica se adauga o fâie de oligocen cu alternane de gresii, marne, disodile i menilite. Rocile din care sunt formai Munii Siriului sunt predominant reprezentate prin gresii, argile i marne. La acestea se adauga, secundar, microconglomerate, marno-calcare, menilite, isturi disodilice etc. Ele alcatuiesc strate cu grosimi de la cativa centimetri pana la 2-10 m, dispuse în alternanta. Cea mai mare parte a masivului Siriu este formata din bancuri groase de gresii, care, frecvent, trec în microconglomerate. Este o formaiune grosiera, dura, rezistenta, de culoare cenuie, care alcatuiete principalele culmi ale acestor muni. Orizonturile i stratele de gresii, argile i marne sunt cutate, cutele având o direcie în general nord-est – sud-vest. Stratele au o cadere foarte mare, adesea fiind chiar verticale. Caracteristicile structurale se reflecta atât în fizionomia generala a reliefului, cât mai ales în detaarea unor forme aparte de tipul zidurilor de gresie, jgheaburilor, cuestelor (forme de relief aparute într-o regiune în care stratele cu roci dure alterneaza cu cele moi, datorita eroziunii apelor curgatoare i retragerii treptate a versanilor). Munii Siriu, cuprini între râurile Buzau, Crasna i Siriu sunt formai din mai multe sinclinale i anticlinale orientate nord-est – sud-vest, unele aparinând pânzei de Siriu, celelalte autohtonului paleogen. Numele acestor muni nu se trage de la Vârful Siriu (frecvent cunoscut sub numele de Bocîrnea), ci de la râul care îl înconjoara la sud i sud-vest. Altitudinal depaete 1600 m prin Culmea Malâia (1662 m) i Vîrful Bocârnea (1657 m), în rest, culmile ce se desprind coboara în trepte de la 1400 la 1000 m. Unele din acestea sunt foarte netede, pe alocuri au caracter de suprafee structurale (în special acelea de la 1400 m). Ele sunt delimitate de obicei de abrupturi de cuesta de câteva sute de metri (abruptul Bocîrnei, abruptul Malîiei, Colii Magareii, Colii Babei, etc.). Exista trepte de modelare i numeroase forme de relief structural i periglaciar. Vaile principale sunt largi i puin adânci la obârii, cu rupturi de panta i largi în sectorul din aval, cu forma chiar de bazinete. În estul crestei Malâia pe o larga suprafaa cvasistructurala, exista doua microdepresiuni a caror geneza pare a fi periglaciara. Vaile principale sunt largi la obârii (pe platourile de la 1400m), se îngusteaza la trecerea prin sectorul abrupt, unde prezinta chiar cascade, iar în avale se largesc i dau bazinete, mai tipice fiind cele din spatele îngustarilor de la varsare, unde unele vai taie pachete de strate dure (Mreaja, Milea). În estul Malîiei, pe o larga suprafaa cvasistructurala, exista mai multe microdepresiuni din care doua sunt mai mari, geneza lor suscitând mai muli ani interesul cercetatorilor. Cei mai muli susin formarea cuvetei în condiii de climat rece, periglaciar. Exista i parerea ca au luat natere în urma unor mari alunecari. Pe platoruile din vestul Malîiei sau din nordul Bocîrnei se gasesc pajiti alpine, ochiuri de apa i sfagnete. Poienile sunt delimitate de abrupturi de cuesta, de câteva sute de metri, pe care naruririle sunt foarte frecvente. De un deosebit pitoresc sunt colii Bocîrnei i abruptul Magareii. Alaturi de grohotiuri vechi i recente, la baza abrupturilor se dezvolta uneori i alunecari. În estul Malîiei, pe o larga suprafaa cvasistructurala, se afla Lacul Vulturilor sau Lacul fara Fund. Alunecarile de teren se evideniaza cu precadere în poriunile unde au distrus recent culturi sau au afectat oseaua. Se întâlnesc de la distrugerea superficiala a paturii înierbate i a solului pâna la alunecari dintre cele mai grandioase, gama formelor de distrugere fiind aproape completa i, toate acestea având, în mod obinuit, drept cauza imediata, defriarile anterioare i folosirea neraionala a terenurilor. Alunecarile din aceasta zona sunt în strânsa legatura cu evoluia vaii Buzaului; pe fiecare bucla de meandru s-a declanat câte o alunecare masiva, care stagneaza i se reactiveaza periodic. Sub aspect economic, este de reinut faptul ca, aproape fiecare din aceste alunecari, sunt traversate de osea i de calea ferata, ambele suferind distrugeri periodice. De aceea, dinamica evoluiei vaii i a versanilor se impune a fi luata în considerare la fixarea traseului local al cailor de comunicaie. În cazul torenilor noroioi, spre deosebire de alunecari, este vorba de o umezire maxima ce depaete stadiul de plasticitate i de alunecare, ducând la curgeri efective. Cantitaile de aluviuni depozitate de aceti toreni, în timpul ploilor, sunt enorme. Formarea unor vaste conuri de dejecie este legata i de stratele conglomeratice, în care sunt instalate bazinele de recepie i care sunt distruse cu uurina. În ceea ce privete formele de relief dezvoltate în complexul gresiei de Siriu, se remarca existena unor pachete groase de gresie dura, uneori având caracter microconglomeratic, cu ciment calcaros. În sectoarele de abrupturi structurale, modelarea a detaat turnuri, coloane, babe; pe platourile structurale în afara unor microdepresiuni nivale dezvoltate i ca urmare a favorizarii proceselor de alterare i dizolvare de catre compoziia rocii apar i alveole circulare cu diametre de pâna la 15-20 cm i adâncimi de 5-10 cm, cum ar fi cele de pe culmea Malîia. Varietatea de faciesuri petrografice, alternana i desfaurarea nord-est – sud-vest a lor (îndeosebi cele aparinând fliului paleogen) impun o serie de aspecte în profilul vailor dar i unele trasasturi în desfaurarea treptelor de modelare. Caracteristicile pe care le îmbraca vaile sunt strâns legate de raportul dintre desfaurarea acestora i orientarea faciesurilor petrografice. În acest sens se pot distinge urmatoarele situaii: - Vai transversale desfaurate pe faciesurile petrografice, cum ar fi pe Buzau, caracterizate prin: chei în calcare, conglomerate i gresii dure; bazine i sectoare largi de vale în faciesuri marno-argilo-grezoase; frecvente rupturi de panta de natura litologica, etc.. - Vai desfaurate pe contacte petrografice la care se impun asimetria în profil transversal (un versant alcatuit din roci dure aproape vertical i un versant format din roci moi, slab înclinat) i deosebiri pe versani în morfodinamica i micromorfologie. - În faciesurile cu roci preponderent dure, cum ar fi gresiile de Siriu, vaile sunt înguste iar versanii sunt aproape verticali; în faciesurile unde rocile moi, friabile predomina, vaile sunt largi i cu versanii slab înclinai cu numeroase pornituri de teren. - Vai cu sectoare transversale i longitudinale pe faciesurile petrografice, cum ar fi cele de la Siriu i Milea, care îmbraca cele mai variate aspecte în profil transversal (sectoare simetrice i asimetrice cu versani înclinai, diferite chei i bazinete, etc.) i longitudinal (alternane de sectoare cu pante diferite). Depozitele, relieful i structurile periglaciare Depozitele periglaciare sunt reprezentate prin grohotiuri i deluvii de alunecare. Primele sunt frecvente pe culmile alcatuite predominant din roci tari i cu grad de gelivitate mare (conglomerate, gresii). Deluviile s-au format îndeosebi pe versanii în alcatuirea carora exista orizonturi de marne, argile, disodile, isturi. Gelivaia a produs în ambele situaii dezagregari, dar materialele rezultate au avut dimensiuni i au suferit deplasari diferite. Grohotiurile se întâlnesc la peste 1400 m îndeosebi la baza abrupturilor de natura structurala din estul Malîiei, precum i în jurul vârfului Bocîrnea. Volumul cel mai mare de gelifracie se afla la baza versanilor abrupi alcatuii din calcare, conglomerate i gresii mai puin compacte, cu expoziie sudica i vestica. Acolo unde rocile sunt compacte, iar orizonturile depaesc în grosime 2 m, procesul s-a desfaurat lent, iar volumul dislocat este redus (în unele sectoare din aria gresiei de Siriu). Marimea i forma gelifractelor sunt în funcie de roca i de gradul de fisurare-diaclazare al rocii. Grohotiurile de la baza abrupturilor din gresie de Siriu sunt formate din blocuri ce depaesc frecvent 0,5 m3 i la care de asemenea alterarea a dus la rotunjirea muchiilor i colurilor. La altitudini mai mici i îndeosebi pe versanii vailor, modelarea se realiza mai ales prin nivaie i solifluxiune. În perioade de dezghe i de umectare accentuata, se produceau alunecari. Deluviile alcatuiesc paturi groase dispuse în trepte i valuri. Topografia i structura iniiala au suferit însa modificari radicale în urma reluarii proceselor de alunecare în holocen, când au fost antrenate i alte mase de roca i depozite de alterare mai noi. De aceea nu se poate vorbi de depozite periglaciare, ci de deluvii de alunecare realizate în mai multe faze începând cu pleistocenul superior. În ceea ce privete relieful periglaciar, formele reziduale, variate ca fizionomie (turnuri, ciuperci, coloane, creste, vârfuri piramidale) apar pe culmile principale i pe abrupturile structurale. Aspectul i dimensiunile acestora depind de gradul de gelivaie al rocilor, de structura i panta versantului. Turnurile din litofaciesurile gresiei de Siriu (Vârful Bocârnea, Colii Balei, în estul platoului Magareii) apar numai pe abrupturile structurale i au dimensiuni modeste. Acestea au rezultat din fragmentarea crestelor dintre vaile obsecvente i au înalime de pâna la 10 m i diametru de 0,5-2 m. Situaia este explicata de compactitatea mai mare a gresiilor i de altitudinea joasa (1300-1800 m) la care se gaseau principalele culmi în pleistocen i unde condiiile climatice au fost mai puin riguroase. Vaiugile crionivale se întâlnesc de regula pe marile abrupturi structurale i sunt legate de largirea i adâncirea unor ogae prin gelifracie i avalane. Cu dimensiuni de sub 100 m lungime se afla pe abruptruile culmilor Malîia, Magareaa, Bocîrnea. Vaiugile au forma de pâlnie, în profil longitudinal prezinta rupturi de panta, iar în cel transversal sunt semicirculare. Pe majoritatea suprafeelor slab înclinate exista excavaii circulare sau alungite cu lungimi de la câiva metri pâna la peste 100 m i adâncime de 2-15 m, denumite depresiuni nivale. Majoritatea sunt actuale, fiind legate de nivaie i alunecari. Din formele vechi câteva au suscitat interes, interpretarile genetice fiind diferite. Mai semnificative sunt cele din Siriu i Penteleu. În Munii Siriu, în estul Culmii Malîia sunt doua depresiuni. În prima depresiune, care are o forma dreptunghiulara i se desfaoara la 1540 m, se afla o mlatina. La sud de aceasta i cu circa 50 m mai jos se afla cea de-a doua depresiune, ocupata în mare parte de Lacul Vulturilor, cu o suprafaa de 6 800 m2, lungime de 103 m, laime de 67 m i adâncime de 2 m (P.Gâtescu, Gh. Popa, 1960). N. Orghidan (1932) atribuie depresiunilor origine glacionivala, iar depozitelor caracter morenic, parere reluata i de N. Macarovici (1963). Tr. Naum (1957) le leaga de existena a doua circuri de nivaie la a caror modelare, în afara crionivaiei, au participat i alte procese. P. Gâtescu i Gh. Popa (1960) susin originea complexa data de procese de nivaie, spalare i tasare într-o masa de materiale acumulate pe polie structurale. I. Sîrcu (1964) le considera ca rezultat al producerii unor alunecari pe creasta Malîiei. Acestei ipoteze i se alatura Gh. Niculescu i D. Balteanu (1970). Cartarile realizate au condus la concluzia ca la formarea lor au conlucrat un complex de procese, din care crionivaiei i-a revenit un rol esenial. Trebuie precizat ca, daca procesele care le-au generat au fost similare, configuraia iniiala a terenului unde s-au format a fost diferita. Astfel, depresiunea de la Lacul Sec a aparut pe o suprafaa de eroziune cu caracter structural la ± 1450 m, pe când aceea de la Lacul Vulturilor într-un bazin de recepie torenial larg, taiat în suprafaa anterioara. El era alungit pe direcia nord-sud i suspendat la contactul gresiei de Siriu cu solzii oligoceni; configuraia era probabil asemanatoare cu aceea din sectorul actual de obârie a pîrîului Mreaja dintre vîrful Bocîrnea i Culmea Malîia. În sectorul central al Culmii Malîia, faciesul gresiei de Siriu este reprezentat de orizontul de gresii masive i microconglomeratice cu grad ridicat de compactitate. Ca urmare, în condiiile climatice ale pleistocenului superior un abrupt structural grezos cu o panta de peste 450 nu evolua prin alunecari, ci numai prin dezagregari, avalane. De altfel, nici astazi – când gelivaia este mult mai slaba faa de cea din wurm, iar cantitaile de precipitaii sunt ceva mai mari (wurmul s-a remarcat prin ger i nu prin umezeala bogata) – nu se întâlnesc aici sectoare unde alunecarile sa disloce roca în loc. Porniturile care se produc afecteaza doar patura de gelifracte pleistocene. La cei trei martori situai sub Culmea Malîia, dar la sud de Lacul Vulturilor cu circa 500 m, stratele în loc sa încline spre vest (ca în Culmea Malîia) sunt orizontale sau chiar cad spre est. Aici, unitatea isturilor negre, a caror parte superioara este gresia de Siriu, este reprezentata prin mai multe cute normale (în vest) sau faliate i transformate în solzi (est i nord-est). Din valea Siriului Mare i pâna în sud-vestul Malîiei poate fi urmarit un anticlinal faliat (I. Marinescu, 1962) care spre nord-est dispare, în locul sau dezvoltându-se un solz. Ca urmare, cei trei martori nu reprezinta trepte de deplasare ca în cazul glimeelor, ci fragmente din flancul estic al anticlinalului amintit. De altfel, este greu de admis ca nite ridicaturi imense ca acestea, deplasate în lungul unui plan de alunecare pîna la modificarea radicala a poziiei stratelor s-ar fi oprit brusc deasupra unui abrupt de 250-350 m aflat în sud-estul lor, în bazinul de recepie al vaii Milea. În ceea ce privete depresiunile dintre martori i Culmea Malîia, acestea au origine crionivala i s-au dezvoltat în sectoare uor de atacat de eroziune (axul anticlinalului i liniile de falie). i alte argumente – configuraia uor semicirculara a abruptului, alcatuirea, grosimea mare i dispunerea depozitului, faptul ca în alte sectoare din masiv versanii sunt acoperii de deluvii de alunecare etc. – nu constituie probe care sa impuna admiterea genezei depresiunilor prin alunecari. Exista abrupturi la fel de „arcuite” în gresia de Siriu (Bocîrnea, Colii Magareii), la baza carora sunt poale de grohoti i nu trepte de alunecare. Dispunerea i grosimea depozitelor au depins mult de configuraia terenului, iar aspectul haotic actual din unele sectoare este legat de curgerile solifluidale i ravenarea care le afecteaza. Alunecari de mari proporii nu se întâlnesc pe versanii vailor din Siriu decât în aria depozitelor oligocene, adica acolo unde exista i orizonturi plastice. Originea celor doua depresiuni trebuie legata de procese periglaciare. Manifestarea intensa a crionivaiei a fost favorizata de existena unor condiii specifice: Culmea Malîia orientata nord-est - sud-vest cu un abrupt cuestic de 200-250 m spre est (paravan în calea maselor de aer vestice i nordice, la adapostul caruia se acumulau în est mari cantitai de zapada); panta redusa ca valoare i orientata uor spre vest a suprafeelor pe care se realiza acumularea; existena unor roci favorabile dezagregarii. Aciunea gerului s-a manifestat intens pe abruptul Malîiei, determinând retragerea acestuia. Avalanele, în principal, au transportat materialele dezagregate de pe versant, oferind noi suprafee dezgolite gerului, dar au i împins o parte din gelifracte catre exterior. Pantele mici ale suprafeei de eroziune i din bazinul de recepie au favorizat acumularea grohotiurilor în valuri în spatele carora ramîneau microdepresiuni longitudinale. În ele se acumulau materiale dezagregate (la exterior), gheaa i zapada (la interior). Masa neomogena, îngheata, reprezenta un pat de alunecare (pat geliv) pentru noile materiale dezagregate. Acestea se acumulau la exterior în funcie de marimea lor i de înclinarea patului geliv. În perioadele de dezghe, materialele dezagregate se depuneau, în sezoanele reci, zapada se acumula în primul rând în excavaii ducând în final la refacerea patului geliv pe care se rostogoleau i, mai ales, aluneacu noi materiale. Acestea, ulterior, în noi etape de topire completa a zapezii i gheii fie ca astupau parial depresiunile, micorându-le, fie ca accentuau i mai mult valurile anterioare. În postglaciar, în depresiuni s-a acumulat apa rezultând lacuri. În sud i est, trecerea de la bazinetul suspendat catre valea Milea se realiza prin mai multe trepte structurale; pe acestea, o parte din masa de gelifracte ce depaea marginea bazinetului se acumula sub forma de valuri arcuite. Situaia actuala este complicata de deplasari solifluidale în perioade de puternica umectare (în special primavara) i tasari nivale care creeaza microdepresiuni noi. Procesul este favorizat de faptul ca alterarea gelifractelor este însoita, pe de o parte, de îmbogairea treptata a depozitului cu argila concentrata prin iluviere, pe de alta parte, de creterea volumului de nisip i de elemente pâna la 3 cm diametru. În ceea ce privete suprafeele care au evoluat prin crioplanaie, sub vîrful Bocîrnea exista o treapta la 1480 m dominata de acesta cu 180 m; în sud, poalele vârfului sunt acoperite de o manta de gelifracte ce formeaza un glacis. O situaie similara poate fi remarcata la baza abruptului vestic al Malîiei (un glacis extins periglaciar, la 1510-1530 m). În toate aceste cazuri apar trepte taiate în gresie de Siriu, care la exterior se termina prin abrupturi structurale, iar la interior sunt dominate de vîrfuri sau de pante accentuate, îmbracate de materiale dezagregate; pe ele exista o patura de gelifracte din ce în ce mai fina catre exterior cu o grosime ce scade de la 1,5-2 m la 10-15 cm. Aceste trepte sunt rezultatul unei modelari de tipul crioplanaiei. Specificul evoluiei este dat de existena, în relieful pre-periglaciar, a unor suprafee dominate de abrupturi i vârfuri structurale apoi de expunerea lor nefavorabila acumularii de zapada. Ca urmare, gelivaia a acionat în primul rând asupra vârfurilor i abrupturilor, unde s-au produs dezagregari importante, apoi pe treptele structurale neacoperite de zapada. Deplasarea gelifractelor se realiza prin prabuiri sau avalane. Ea era mai intensa în timpul dezgheului din sezonul calduros, când intervenea i solifluxiunea, iroirea, rostogolirile etc. În timp, se ajungea la o panta prelunga care rezulta atât din retragerea gelivala a vîrfului sau abruptului, cât i din acumularea materialelor pe trepte structurale. Altitudinea coborîta i regimul periglaciar mai puin riguros n-au permis dezvoltarea unor trepte de crioplanaie tipica, aa cum sunt în Carpaii Meridionali, la peste 2000 de m. Aici, mecanismul crioplanaiei a fost mai slab. Totui, el a creat forme incipiente, a nivelat diferite trepte strcuturale, a redus unele vîrfuri acoperindu-le de gelifracte, a estompat pante abrupte. Peisajul morfostructural al Siriului poate fi urmarit în aria gresiei de Siriu, îndeosebi la sud de valea Buzaului, unde apar evident: un siclinal larg (între vaile Buzau i Siriu Mare), un anticlinal faliat (Malîia) i un aliniament de ariaj. Spre est, în unitatea medio-interna, se adauga i doua cute solzi. Eroziunea mai intensa în lungul liniei de ariaj i faliei Malîia i roca rezistenta (gresia de Siriu) au impus în peisaj doua interfluvii axate în principal pe sinclinal. Interfluviul vestic defaurat între vaile Vîna Mare-Urlatoarea i Crasna-Siriu are caracter cuestic, fiind dezvoltat pe flancul sinclinalului. Frontul cuestic are o lungime de 6 km i un abrupt de 75-200m. Pe el apar ei de flanc i martori de eroziune structurali. Baza cuestei este acoperita de grohoti. Pe suprafaa structurala, în jumatatea sudica, s-a adâncit pârâul Bradului, care a dat natere la un front cuestic secundar cu amplitudine de 25-35 m. La est de rîurile Vîna Mare-Urlatoarea, interfluviul prezinta un caracter complex, în alcatuirea sa intrând flancul estic al sinclinalului, anticlinalul faliat Malîia i doi solzi. Este fragmentat transversal de afluenii vailor Buzau, Siriu, Crasna. Impunatoare sunt abrupturile din estul culmilor Malîia i Bocîrnea desfaurate pe un plan de falie. Eroziunea l-a accentuat îndeosebi în jumatatea nordica, unde, în urma retragerii la vest de axul anticlinalului, s-a ajuns la relevarea unui abrupt cuestic cu o diferena de înalime de 150-200 m. Cueste exista i în estul vârfului Bocîrnea platoul Magareii, culmea Colii Balei, iar suprafee structurale tipice doar în platoul Magareii. Poliele structurale i martorii de eroziune structurali se desfaoara în faa abrupturilor cuestice, pe interfluviile secundare cu aspect ascuit dintre afluenii rîurilor Mreaja, Milea, Valea Neagra. Între vaile Siriu Mare i Siriu Mic exista un sinclinal suspendat (Gîlma), un sinclinal nivelat i o a larga la contactul dintre unitaile est-interna i medio-interna. Vaile sinclinale Vîna Mare i Urlatoarea sunt în cursul superior largi i puin adâncite, pentru ca în aval sa devina tot mai înguste. Vaile obsecvente sunt dezvoltate fie pe flancurile sinclinalelor, fie transversal pe cutele-solzi. În prima situaie, ele au panta foarte mare, caracter torenial i sunt puin adâncite (afluenii Crasnei i Siriului Mare). În a doua situaie se încadreaza toate vaile ce formeaza bazinele de recepie ale rîurilor Milea, Mreaja, Valea Neagra. Ele taie flancurile ridicate ale cutelor-solzi i au profil transversal îngust, profil longitudinal accentuat în trepte. Vaile axate pe linia de ariaj dintre unitaile medio-interna i est-interna (Crasna, Siriul Mare) formeaza un culoar larg de 0,5-1 km, asimetric, dominat de frontul cuestic din vestul Siriului. În general, clima se caracterizeaza prin temperaturi medii anuale de 4-60C (temperaturile medii anuale cele mai ridicate sunt în luna iulie, iar cele mai scazute în lunile ianuarie i februarie), prin gradienii termici verticali cu valori medii de 0,3-0,40/ 100m, prin precipitaii ce cresc cu altitudinea. Versanii nordici i nord-vestici sunt expui activitaii frontale i adveciei maselor de aer din vest, fiind frecvent acoperii de nori, iar cei orientai spre est au, în general, un cer mai senin. Suma precipitaiilor depaete evapotranspiraia poteniala, fapt care asigura scurgerea de suprafaa i cea subterana. Mai sus de 1400 m se individualizeaza un etaj al vîrfurilor i crestelor, în cea mai mare parte despadurite i puternic expuse. Reeaua hidrografica din masivul Siriu este tributara rîului Buzau, care aduna apele pâraielor care coboara de pe culmile cele mai înalte. Dintre pâraiele cu bazinele cele mai extinse menionam: Izvorul Negru i Bradu la est, Mreaja, Milea, Siriu Mare i Vâna Malâei la sud i Manea, Urlatoarea Mare i Urlatoarea Mica la nord. Hidrografia masivului este întregita de prezena lacurilor, dintre care cele mai numeroase i mai bine reprezentate sunt lacurile naturale. Existena lacurilor naturale este condiionata de cantitatea de apa intrata i respectiv ieita din cuveta lacustra într-o anumita perioada de timp. La formarea lor au contribuit numeroi factori, dintre care cei mai importani sunt: procesele fluviale, climatul, varietatea petrografica a rocilor, alunecarile de teren, i altele. Climatul caracterizat de temperaturi scazute din Pleistocen a condus la formarea reliefului galciar luând natere circurile i vaile glaciare în care ulterior topirii ghearilor s-a acumulat apa formându-se lacurile glaciare. Dei în aceasta zona nu întâlnim un astfel de tip de lac, climatul glaciar a generat un alt tip de lac denumit nival, unde cuveta acestuia a luat fiina prin lefuirea unor pante de catre avalanele de zapada sau prin aciunea de sufoziune a apei rezultata din topirea zapezii, acesta fiind Lacul Vulturilor (sau Lacul fara Fund). Lacul Vulturilor, aflat la est de culmea Malâia, la o altitudine de 1420 m este cantonat într-o cuveta de origine crio-nivala, are o suprafaa de 1 ha, o adâncime maxima de 2 m i este alimentat din ploi i din izvoarele de la baza grohotiului. El este lipsit de vegetaie i este situat în spatele unor valuri de grohoti vechi acumulat aici în timpul pleistocenului superior, când pe marile înalimi carpatice dominau ghearii, iar aici procesele de înghe-dezghe. Pe latura de vest, la poalele culmii Malîia, se gasete o manta de grohotiuri, ele reprezentând depozitul în care se cantoneaza însemnate cantitai de apa ce asigura alimentarea lacului. Lacul Vulturilor constituie chiar i în prezent un important obiectiv de disputa tiinifica. Aceasta a fost declanata iniial de N. Orghidan (1932), care presupunea ca ar fi un lac de origine glaciara; continuata de Tr. Naum (1957), care insista asupra originii nivale a depresiunii, de P. Gâtescu i Gh. Popa (1960), care pun accentul pe existena unor polie structurale pe care fenomenele de nivaie, de spalare i tasare în materialul de cuvertura au format depresiunea, i reluata recent de Gh. Niculescu i D. Balteanu (1970), care considera ca depresiunea lacustra s-a format într-un relief de alunecare. Lacul Vulturilor are o forma aproape ovala, cu axa mare orientata pe direcia nord-est – sud-vest de circa 103 m, i o laime maxima de 67 m. Obiectivul lacustru nu este de mare extindere. Suprafaa masurata cu fototeodolitul terestrul (1960) era de 6800 m2, adâncimea maxima de 2 m, medie de 1.15 m i volumul de numai 7 860 m3, iar în urma masuratorilor din 1971, aceste dimensiuni difera (3 m adâncime maxima i 10 000 m2 suprafaa), ceea ce indica clar o variabilitate data de cantitaile de precipitaii cazute pe acest versant; în versantul vestic aparând 2-3 izvoare cu un debit redus, alimentarea subterana fiind relativ redusa. Bazinul de recepie al lacului, de circa 4.5 km2, este reprezentat prin versantul culmii Malîia (1668 m), sub care este situat la 1420 m altitudine. Ca urmare a lipsei unui aport superficial mai semnificativ, lacul nu are o scurgere superficiala. Excedentul de apa rezultat din valorile principale ale bilanului hidric (precipitaii 1 000 mm/an i evaporaia apei 500 mm/an) se pierde subteran. Este un caz similar cu cel semnalat la Lacul Sf. Ana. Malurile lacului sunt acoperite de grohoti generat de dezagregarea gresiei de Siriu iar fundul lacului este captuit de un strat de namol cu o grosime de 20-30 cm. Apa din lac are o culoare verde galbuie, cu o transparena redusa, de circa 0,5 m. Numele acestui lac, spune tradiia populara, ca provine de la faptul ca în împrejurimi existau o mulime de vulturi care se adunau aici pentru a bea apa i a întineri. Ipoteza amintita mai sus de P. Gâtescu i Gh. Popa în 1960 este meninuta i astazi, i anume ca cuveta lacustra a Lacului Vulturilor din Siriu împreuna cu cea a mlatinei din apropiere, este situata pe o polia structurala, dar formata într-un material de cuvertura prin procese mecanice nivale, procese de spalare pe verticala a particulelor fine care conduc la tasarea depozitului. Cuveta Lacului Vulturilor din Siriu poate fi considerata tipica în acest sens, iar posibilitatea formarii ei în material de alunecare, se considera ca i exclusa. In acelai mod se considera ca s-au format i Lacurile Negru de sub Piciorul Caprei din Masivul Penteleu i Lacul Hânsarului, de pe partea stânga a Bâtii Rozilei la Furtuneti. Asadar, acest mod de formare – pe polie structurale – nu este singular, ci se repeta în zona carpatica, ca urmare a litologiei i structurii. În apropierea Lacului Vulturilor, la nord de el, la o altitudine de 1450 m, exista o microdepresiune cunoscuta sub numele de Lacul Sec; de forma sinonima cu cel al Vulturilor, cu o suprafaa de 2,5 ha i acoperita apropae în întregime cu vegetaie, pastrând doar în partea de nord-vest câteva ochiuri de apa. Prezinta mici ochiuri de apa, adânci de 10-20 cm, alimentate din ploi i mai puin din izvoarele de la poalele culmii Malâia. Mlatina s-a dezvoltat prin colmatarea, în special cu Sphagnum, a unui lac de adâncime mica. În Masivul Siriu mai exista câteva ochiuri de apa între valurile de alunecare. De asemenea, exista urme ce atesta existena în trecut a unor lacuri de baraj natural pe vaile Mreaja i Siriu (în amonte de Prigonu) care, ulterior, au fost drenate. Solurile se compun din podzoluri humico-feriiluviale i soluri brune argilo-humice, iar în locurile acoperite cu pajiti apar solurile brune i brun acide de pajite. În Masivul Siriu, influenele bioclimatice sunt deosebit de puternice în aria padurilor de conifere i a pajitilor secundare. Aici, umiditatea accentuata i temperaturile scazute fac ca descompunerea masei organice sa se realizeze mai greu, iar humusul rezultat sa aiba o puternica aciditate. Pe pantele accentuate se dezvolta solurile brune acide, pe când în locurile puin înclinate, care permit meninerea umezelii i chiar dezvoltarea de sfagnete, apar podzoluri de destrucie cu mult humus brut. Vegetaia naturala de pe solurile brune acide este reprezentata de paduri de molid, molid-brad i fag însoita de o vegetaie ierboasa acidifila. Cea mai mare parte a resturilor organice nu sunt descompuse complet, ele fiind acumulate sunb forma de humus brut. Textura solului este grosiera-mijlocie, nedifereniata pe profil. Fertilitatea este mai scazuta decât a solurilor din aceasta clasa (clasa cambisoluri), fiind utilizate în silvicultura i ca pajiti alpine. La altitudini mai mici (corespunzatoare padurilor de fag, fag i rainoase) intervine ca factor important i roca. Pe versanii nordici i ai vailor înguste, acidificarea este mai accentuata. Solurile brune acide mezobazice s-au format în principal pe roci precum conglomeratele, gresiile, depozitele de panta rezultate din dezagregarea i alterarea unor roci metamorfice bazice. S-au format sub paduri de gorun, fag-gorun, fag sau fag-rainoase i cu o bogata vegetaie ierboasa neacidifila. Textura acestui sol este de obicei mijlocie, nedifereniata pe profil, având proprietai hidro-fizice bune. Datorita acestor însuiri ele prezinta o fertilitate naturala buna, având folosine variate, precum plantaii cu pomi fructiferi. În general rocile pe care au evoluat aceste soluri sunt bogate în calciu sau alte elemente bazice. Pe deluviile de alunecare se dezvolta soluri brune, în diferite grade de gelizare, iar în luncile râurilor principale (Buzau, Siriu), soluri aluviale. Pe bârnele structurale din Siriu i în zona râpelor de desprindere a alunecarilor se individualizeaza litosoluri. În cazul litosolurilor, datorita prezenei rocii consolidate la suprafaa solificarea este slaba, formându-se un profil scurt. La aceste soluri nu se poate vorbi de structura i textura decât daca au orizontul superior mai bine reprezentat. Prezena rocii foarte aproape de suprafaa determina o capacitate redusa de înmagazinare a apei. Coninutul solului în humus este foarte sarac, pe ele fiind întâlnite pajiti cu productivitate slaba. Solurile brune podzolite i podzolurile argilo-iluviale sunt legate de isturile argiloase sau marnoase din formaiunile fliului; de aceea alaturi de aceste soluri se gasesc soluri gelice, brune gelice i regosoluri, pe suprafeele valurite de alunecari. Solurile brune galbui i mai ales brune acide sunt legate de stratele grezoase sau conglomeratice, poroase i relativ acide. Alaturi de aceste soluri evoluate se gasesc i soluri tinere, regosoluri i mai ales litosoluri, i chiar roca la zi, pe întinderi apreciabile. Vegetaia natural poteniala a masivului Siriu este cea forestiera, distingându-se urmatoarele unitaile zonale de vegetaie, difereniate dupa gradientul altitudinal: • etajul nemoral (al padurilor de foioase) cu urmatoarele subetaje: o subetajul padurilor de fag; o subetajul amestecurilor de fag cu rainoase. • etajul boreal al padurilor de molid. Golul de munte din masivul Siriu (Siriu, Malâia, etc.) este de origine antropica, rezultat prin defriarea padurilor din partea superioara a masivului. Au luat natere pajiti secundare de Festuca rubra i de Nardus stricta, precum i tufariuri alpine. Vegetaia intrazonala cuprinde asociaii de stâncarii i grohotiuri, de pâraie de munte, de mlatini, de lunca. ;

4.2 Quality and importance

Sit de importanta deosebita pentru habitate (forestiere, tufarisuri alpine) si carnivorele mari (urs, lup, ras) aflate intr-o stare favorabila de conservare. Speciile Ursus arctos, Canis lupus i Felis lynx sunt reprezentate prin populaii optime sub aspectul densitaii, frecvenei în zona i al efectului lor regulator în populaiile prazilor (artiodactile i pasari) preferate. Culoarele de schimb între indivizii populaiilor celor trei specii de carnivore mari, aflai pe versani diferii, înca pot permite fluxul genetic, pentru evitarea izolarii i consangvinizarii unor eventuale populaii prea mici. ;

4.3 Threats, pressures and activities with impacts on the site

The most important impacts and activities with high effect on the site

Negative Impacts
RankThreats and pressures [code]Pollution (optional) [code]inside/outside [i|o|b]
HB01.02NI
HB02.02NI
HJ01NI
MA11NO
MF03.02NI
LF03.02.01NI
HF03.02.03NI
HC01.01.01NI
MC01.01.02NI
LE01.04NI
HD01.02NI
MD02.01NI
LG02.08NI
HL05NI
ML03NI
MK03.06NO
Positive Impacts
RankActivities, management [code]Pollution (optional) [code]inside/outside [i|o|b]
HBNI
MA05.02NI
HD05NO
LD05NI

Rank: H = high, M = medium, L = low
Pollution: N = Nitrogen input, P = Phosphor/Phosphate input, A = Acid input/acidification,
T = toxic inorganic chemicals, O = toxic organic chemicals, X = Mixed pollutions
i = inside, o = outside, b = both

4.5 Documentation

Damaceanu,C.; Leandru, V.; Ceuca, G. - Cercetari privind ameliorarea padurilor degradate din nordul Dobrogei, Editura Agro-Silvica, Bucureti, 1964. Dihoru, Gh.- Insula de fagi din Dobrogea, Natura, Seria Biologie, nr. 3/1962 Dihoru, Gh.; Donia, N. - Flora i vegetaia Podiului Babadag, Ed. Academiei RSR, Bucureti, 1970. Donia, N.; Ivan, D.; Coldea, Gh.; Sanda, V.; Popescu, A.; Chifu, Th.; Pauca-Comanescu, M.; Mititelu, D.; Bocaiu, N. - Vegetaia României, Ed. Tehnica Agricola, Bucureti, 1992. Donia, N.; Chiria, C.; Stanescu, V. (coordonatori) - Tipuri de ecosisteme forestiere din România, I.C.A.S. Bucureti, 1990. Donia, N., Popescu, A., Pauca-Comanescu, M., Mihailescu, S., Biri, I.-A. - Habitatele din România, Ed. Tehnica Silvica, Bucureti, 2005. Horeanu, Cl. - Vegetaia pajitilor xerofile din Podiul Casimcea, Peuce V, Tulcea, 1976. Horeanu, Cl. - Vegetaia lemnoasa din Podiul Casimcea, Peuce V, Tulcea, 1976. Ivan, D. - Fitocenologie i vegetaia R.S.R., Ed.Didactica i Pedagogica , Bucureti, 1970 Oltean, M.; Negrean, G.; Popescu, A.; Roman, N.; Dihoru, Gh.; Sanda, V.; Mihailescu, S. - Lista roie a plantelor superioare din România, în Studii, sinteze, documentaii de ecologie, PI, 1994. Prodan, I. - Conspectul Florei Dobrogei, Tipografia Naionala S.A., Cluj. Purcelean, t., Pacovschi, S. - Cercetari tipologice de sinteza asupra tipurilor fundamentale de padure din România, Centrul de Informare, documentare Tehnica pentru Economia Forestiera, Bucureti, 1968. Sanda, V.; Arcus, M. - Sintaxonomia gruparilor vegetale din Dobrogea i Delta Dunarii, Ed. Cultura, Piteti, 1999. Sanda, V. - Vademecum ceno-structural privind covorul vegetal din România, Ed. Vergiliu, Bucureti, 2002. Sanda, V.; Popescu, A.; Stanciu, D.A. - Structura cenotica i caracterizarea ecologica a fitocenozelor din România, Ed. CONPHIS, 2001. Savulescu, T. (coordonator) - Flora R.S.R., Ed. Academiei R.S.R., 1976. erbanescu, I. – Harta geobotanica, Institutul de Geologie i Geofizica , Bucureti, 1975. *** European Red List of Globally Threatened Animals and Plants (D46) - United Nations, New York, 1991. Documentatie specifica: Documentatie habitate: {fara sursa(6430)}; {Cr. D. Stoiculescu, 1994: Cercetari privind constituirea unei retele unitare de rezervatii naturale în fondul forestier si monitorizarea acestora. Manuscris ICAS Bucuresti: 217 pp.(91I0)};{Cr. D. Stoiculescu, 1994: Cercetari privind constituirea unei retele unitare de rezervatii naturale în fondul forestier si monitorizarea acestora. Manuscris ICAS Bucuresti: 217 pp.(91M0)}; {Negrean G. com. pers.(3260)};{fara sursa(40C0)};{Grup Natura 2000 com. pers.(62C0)};{Sanda Arcus, 1999(91AA)}; Documentatie specii :   {"Îmbunatairea starii de conservare a biodiversitaii în ariile naturale protejate aflate în custodia Direciei Silvice Constana" SMIS CNIS 36053;perioada de implementare: 22.12.2011. - 21.12.2014;beneficiar: Asociaia Româna pentru Dezvoltare Durabila Constana(1428)}; {Observatii în teren Sos Tibor(5194)};{Eionet Data Dictionary (http://dd.eionet.europa.eu/)(5329)};{Eionet Data Dictionary (http://dd.eionet.europa.eu/)(5339)};{Planul de Management al siturilor Natura 2000 ROSCI0172 Padurea i Valea Canaraua Fetii-Iortmac, ROSPA0008 Baneasa-Canaraua Fetii, ROSPA0054 Lacul Dunareni, ROSPA0056 Lacul Oltina i al rezervaiilor naturale 2.363 Rezervaia Naturala Padurea Canaraua Fetii, IV.29 Rezervaia Naturala Lacul Dunareni, IV.27 Rezervaia Naturala Lacul Oltina (aprobat prin OM 1228/2016, publicat în MO 25/10.01.2017)(6169)};{Planul de Management al siturilor Natura 2000 ROSCI0172 Padurea i Valea Canaraua Fetii-Iortmac, ROSPA0008 Baneasa-Canaraua Fetii, ROSPA0054 Lacul Dunareni, ROSPA0056 Lacul Oltina i al rezervaiilor naturale 2.363 Rezervaia Naturala Padurea Canaraua Fetii, IV.29 Rezervaia Naturala Lacul Dunareni, IV.27 Rezervaia Naturala Lacul Oltina (aprobat prin OM 1228/2016, publicat în MO 25/10.01.2017)(6199)};{"Îmbunatairea starii de conservare a biodiversitaii în ariile naturale protejate aflate în custodia Direciei Silvice Constana" SMIS CNIS 36053;perioada de implementare: 22.12.2011. - 21.12.2014;beneficiar: Asociaia Româna pentru Dezvoltare Durabila Constana(6927)}; {Eionet Data Dictionary (http://dd.eionet.europa.eu/)(6948)}; {Rakosy, L., Szekely, L., 1996. Macrolepidopterele din sudul Dobrogei. Entomologica romanica, I: 17-62.(1074)}; {Rakosy, L., Szekely, L., 1996. Macrolepidopterele din sudul Dobrogei. Entomologica romanica, I: 17-62.(1060)};{Rakosy, L., Szekely, L., 1996. Macrolepidopterele din sudul Dobrogei. Entomologica romanica, I: 17-62.(1074)};{Iftime, A, 2002. Testudo hermanni Gmelin, 1789 in Dobroudja (SE Romania) with comments on conservation. Herpetozoa (Wien), 15 (3/4), 183-186.(1217)};{Andrei, M., 2002. Contributions to the knowledge of the herpetofauna of southern Dobroudja (Romania). Travaux du Museum National d’Histoire Naturelle „Grigore Antipa”,44: 357-373.(1220)};{Rakosy, L., Szekely, L., 1996. Macrolepidopterele din sudul Dobrogei. Entomologica romanica, I: 17-62.(4043)};   Documentatie de compilare: Structura de baza SQL server: Sorin Andrei - ROSA, Grigoras Ion -INCDD.

5. SITE PROTECTION STATUS

Back to top No data

6. SITE MANAGEMENT

Back to top

6.1 Body(ies) responsible for the site management:

Organisation:RNP-ROMSILVA-Direcția Silvică Constanța
Address:
Email:office@constanta.rosilva.ro

6.2 Management Plan(s):

An actual management plan does exist:

X
Yes Name: Planul de Management al siturilor Natura 2000 ROSCI0172 Padurea ?i Valea Canaraua Fetii-Iortmac, ROSPA0008 Baneasa-Canaraua Fetii, ROSPA0054 Lacul Dunareni, ROSPA0056 Lacul Oltina ?i al rezerva?iilor naturale 2.363 Rezerva?ia Naturala Padurea Canaraua Fetii, IV.29 Rezerva?ia Naturala Lacul Dunareni, IV.27 Rezerva?ia Naturala Lacul Oltina
Link:

No, but in preparation
No

 

7. MAP OF THE SITE

Back to top
INSPIRE ID:ROSCI0229
Map delivered as PDF in electronic format (optional)
Yes
No

SITE DISPLAY